Amintirile impartasite provoaca zambete, rasete, cateva lacrimi si, in final, senzatia de usurare.

joi, 30 iunie 2016

Smîntînică (^_^)

   Te-am cunoscut în prima zi a lunii septembrie, 2007. Era întâia ta zi de grădiniță. Alergai continuu cu obrajii rumeni, cu fruntea plină de sudoare. Ce griji să fi avut? Aveai 3 ani și 2 luni. Pășisei într-o lume nouă pentru tine, grădinița. Nu erai cu lacrimile în ochi, ducând dorul părinților tăi, așa cum erau ceilalți colegi ai tăi. Tu erai dornic să explorezi, să descoperi misterele lumii în care tocmai poposisei.

   Timpul a trecut și ai crescut sub ochii mei, Vlad. Îmi aduc aminte de toate peripețiile tale... ritmul tău propriu, meticulozitatea cu care îți doreai să termini fișele de lucru, deși copiii finalizaseră deja lucrările și erau, poate, prinși în alte activități cu doamna Dana sau domnișoara (pe atunci) Lelia...    
   Talentul cu care îți interpretai fiecare rol de la serbare (nu am să uit cum ai parodiat lupul din Scufița Roșie, spre amuzamentul părinților), înclinația spre limbile străine, dar și discuțiile haioase pe care le purtam legate de Vio, de jocurile mamei, de Aurel "Blaicu ":)))), primul pat de lângă ușă în care dormeai după-amiezile, sunt doar câteva dintre amintirile ce îmi vin acum în minte din perioada grădiniței. Ai crescut, ai plecat la școală, ai început o nouă etapă. Credeam ca acolo se va sfârși legătura dintre noi doi, dar nu, nu a fost așa!

   La scurt timp, am început să lucrăm din nou împreună, perioadă în care am descoperit în tine o ambiție și un potențial de admirat. Dincolo de materia parcursă împreună, am devenit buni prieteni și întâlnirile cu tine erau o plăcere, deși uneori uitai caietul, întârziai sau rătăceai cărțile. Am înțeles, ACESTA EȘTI TU!

   Anii s-au scurs și azi implinești 12! 9 ani de Vlad Smîntîna pentru mine! 6 ani de când mă faci mândră de progresele tale, 6 ani în care mi-ai demonstrat că munca mea cu tine nu a fost în zadar. 6 ani de morală, de discuții contradictorii, dar frumoși ani. A fost greu, știu! Schimbările din viața mea, dar mai ales din viața TA, m-au făcut să văd sensibilitatea pe care o deții, dincolo de capul pierdut printre nori.

   Chiar dacă universul tău s-a rupt în două, ai ținut capul sus și ai avut maturitatea necesară să accepți realitatea. Te întrebi cumva care-i aceasta? Realitatea e că ai doi părinți care te iubesc mai presus de orice pe lumea aceasta și știi că ți-am spus-o continuu în numeroasele noastre discuții purtate pe această temă. Ai un TATĂ care, deși e la mare departare de tine, te poartă în sufletul lui necondiționat și se gândește veșnic că problemele vieții nu vor schimba nicicum dragostea de tată și legătura dintre voi doi. Nimeni, NICIODATĂ, nu-ți va lua locul din inima lui. Ai o MAMĂ, nebună, nebună după tine, care muncește fără oprire să-ți ofere tot ce se poate. Te iubește cum numai o mamă își poate iubi copilul. Ea și-a ancorat întreaga-și viață și speranță în tine, Vlad! Ești lumina ochilor ei, ești exact ceea ce o face să lupte să meargă mai departe, deși sufletul i-a pus atâtea piedici în ultimul an...

   Ești un copil minunat și norocos,Vlad, iar eu sunt bogată sufletește că fac parte din viața ta!

  Să fii sănătos, deschis la minte și în suflet, să te bucuri de oamenii dragi din viața ta și să ai noroc în toate! Să vă trăiască, dragii mei, Laura și Vali, iar dacă vreodată aveți vreun dubiu că nu ați facut nimic bun cât ați fost împreună, priviți feciorul ce vă saltă inimile în sus de bucurie! Indiferent pe ce cărări vă va purta viața voi veți rămâne SINGURII părinți pentru Vlad, iar el va fi puntea de legătură dintre voi doi! Bucurați-vă, e o zi importantă pentru voi toți!

    LA MULȚI ANI, Smîntînică!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu