Dupa aproape un ceas si jumatate, ajungem la destinatie. Organizatorii aveau totul pus la punct. Ne-am luat cele necesare si am ocupat un loc in sala. Am aruncat un ochi in programul zilei si parea interminabil. In scurt timp, s-au facut prezentarile si Tina, cu un zambet cald, a inceput cu ilustrarea unei imagini : urma unei palme pe corpul unui baietel. Ce faci, ca si parinte, cand iti vezi copilul lovit? - Ripostezi, asa-i? Dar ce faci cand cel care a lovit este celalalt copil al tau? De aici a pornit totul.
Am stat timp de 8 ceasuri cu urechile ciulite, asa cum sta Victor la povestile dinainte de culcare. Pauzele scurte nu faceau decat sa ne strarneasca si mai mult curiozitatea. Voi reda in cateva randuri ce a inseamnat pentru mine aceasta conferinta despre disciplina dincolo de drame si haos emotional...
In zilele noastre, cand auzim cuvantul DISCIPLINA, ne gandim la consecinte si pedepse, ori disciplina eficienta nu inseamna numai sa descurajam un comportament nedorit ori sa incurajam unul dorit, ci si sa ii invatam pe copii abilitatile necesare si sa cultivam conexiunile cerebrale care ii vor ajuta sa ia decizii mai bune si sa se controleze mai bine pe viitor. Ei au nevoie de experiente un urma carora sa invete lectii.
Inainte de a reactiona la un comportament inadecvat, adreseaza-ti pentru o clipa 3 intrebari simple: de ce s-a comportat astfel?, ce lectie vreau sa ii dau in acest moment?, cum as putea sa ii ofer cel mai bine aceasta lectie?... De cele mai multe ori copiii izbucnesc pentru ca nu au capacitatea de a-si regla starile emotionale si de a-si controla impulsurile.
Disciplina este esentiala si ea are la baza o relatie de iubire si respect intre adult si copil. Fara amenintari ori atitudini care transforma adultul intr-un inamic.. Primul pas in disciplina este sa acordam atentie emotiilor copiilor, sa privim dincolo de comportament. Copiii au cea mai mare nevoie de noi atunci cand sunt suparati sau au o criza de furie.
Cel mai nepotrivit moment pentru o lectie este acela cand copilul este suparat. (se afla in "red zone"). Atunci el nu se poate concentra la ceea ce noi incercam sa ii transmitem. Daca alegem sa ii oferim o "lectie" atunci, atentia lui acordata comportamentului sau va cadea pe atitudinea noastra. ("Esti rea, pentru ca ma pedepsesti!"). Principala noastra datorie e sa il ajutam sa se linisteasca , astfel incat sa iti poata recapata controlul. Ne conectam emotiilor lui ( il aducem in "green zone"), se linisteste si astfel, este pregatit pentru a ne asculta. Este momentul in care comportamentul lui poate fi redirectionat..
Chiar si atunci cand spunem NU comportamentului copilului, trebuie sa spunem intotdeauna DA emotiilor sale si perspectivei pe care o are asupra situatiei.
V-ati pus vreodata in pielea celor mici? Cand nu ati avut chef sa faceti curat, v-a luat cineva lucrurile si le-a "dus la alti copii"? Cand ati fost nervosi, v-a trimis cineva in camera voastra? Puteti sa ascultati o alta opinie, atunci cand simtiti ca sunteti irascibili? Copiii sunt la fel! Singura diferenta e ca noi suntem adulti, gestionarea emotiilor noastre are loc la un alt nivel. Sunt copii, nu sunt niste "monstruleti"ce vor sa ne toace creierii. Ei nu o fac voit. Este modul lor de a-si controla comportamentul. Dati-le TIMP si EXPERIENTE!
Am intalnit parinti care nu isi lasa copiii sa faca tantrum de teama reactiei celor din jur. Si eu mai am momente cand ma tem de acest lucru. E firesc! Dar de la Tina, mama a trei baieti, am inteles ca nu exista parinti care sa nu isi iasa din fire. La fel de bine stiu ca nu exista reteta pentru a disciplina copiii. Metoda se gaseste in functie de nevoile copilului. Asta nu inseamna ca ii iubim mai putin.
Conferinta a luat sfarsit, iar cele 8 ore mi s-au parut atat de scurte... As fi vrut sa o intreb atatea... Am plecat acasa cu sufletul impacat. "Nu sunt o mama rea, iar la gradinita ma descurc", imi spuneam in gand. Dupa acea zi, consider ca mi-am imbogatit experienta considerabil. Am pus in aplicare si ca mama, si ca educatoare cele invatate. A functionat!
De atunci, ma macina cateva aspecte:
* de ce Casa Corpului Didactic nu organizeaza asemenea conferinte pentru toti profesorii? Astfel, nu am mai avea copii de gimnaziu, de liceu, frustrati ca dascalii nu ii asculta si nu se mai apropie de ei si ce rost are isi mai deschida sufletul? (conectarea la emotiile lor, lipseste cu desavarsire, cum sa le redirectionezi comportamentul?).
* schimbarile societatii in care traim au stirbit relatia parinte-copil. Cati dintre parinti mai au energia sa vina acasa, dupa ce sefu' i-a dat 10 dosare in plus de analizat, sa se intrebe DE CE Costel il loveste pe Ionica in parc? Ce este DINCOLO de acest comportament? Poate Costel vrea mai mult timp cu mama, stoarsa de la serviciu. Ce face parintele? "Hai acasa! Ai lovit un copil si pentru asta esti pedepsit! Fara parc si fara desene!".
* judecam mult prea repede modul celorlalti de a-si educa micutii. Probabil daca noi, adultii, ne-am lasa copiii sa se manifeste EXACT asa cum simt ei, incercand sa descoperim care este CAUZA acestor comportamente, copiii ar trece mai usor peste tantrum. Dar cata hotarare sa ai, sa lasi copilul sa se tavaleasca, cand privirile din jur sunt atintite asupra ta? Ba mai mult, mai si auzi "ïn soapta" : "Ia-l , doamna, de acolo! Daca nu stii sa il educi..." Exista oare "carte de bucate"pentru educatie?
Subiectul este de departe abordabil din multe alte puncte de vedere. Va recomand cu drag cartea "INTELIGENTA PARENTALA" unde puteti gasi o sumedenie de exemple si explicatii
ce va vor da de gandit asupra acestei teme.
Pana atunci, iubiti-va copiii, lasati-i sa se manifeste, sa fie veseli si oferiti-le TIMP SI EXPERIENTE.!
LECTIILE vor veni negresit!
O zi plina de zambete va doresc! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu