Joi... ziua in care EA a venit din nou pe la NOI. Cine suntem NOI? Doamna Fluturica si Victor, fluturelul meu. Un pusti tare nazdravan de vreo 4 ani si 9 luni.
Este fiul si invatacelul meu. Sunt mami si "doamna" lui. Ne iubim tare mult. Ce afirmatie! Normal ca ne iubim, suntem mama si fiu, educatoare si prescolar, parteneri de joaca, prieteni si, uneori, soarecele si pisica. Da, da... exact asa! Sa nu imi spuneti ca nu aveti momente de "red zone" cu odrasla voastra, ca nu va cred!
Fluturelul meu face ca fiecare zi sa fie o noua provocare, mai ales ca trebuie sa ma imparta zilnic cu alte 20 de suflete. Ii e greu sa accepte ca mamica saruta alte frunti, ofera genunchiul ei altor copii si imbratiseaza pe altcineva care nu ii este nici macar frate/sora/membru al familiei.
Eu incerc in fiecare zi sa imi stapanesc emotiile si fac fata acestor provocari. E bucatica rupta din mine, e lumina ochilor mei, dar cum sa il fac sa inteleaga faptul ca obiectul meseriei mele sunt alte suflete si nu pot ramane asa, nepasatoare la tot ceea ce aceste suflete simt? Traiesc cu speranta ca intr-o zi lucrurile se vor limpezi si feciorul va intelege ca vrea- nu vrea, voi ramane mamica lui si dupa ce eu si colegii lui vom urma cai separate. Pana atunci, leaga prietenii cu cei mai sus mentionati (sau macar incearca?)
Apropo de prietenii, ajungem la EA... Cine este ea? Am sa va explic de indata! Stiti voi povestea despre Alice in Tara Minunilor? EA este personajul principal, iar copilaria ei - filmul regizat dupa aceasta poveste. Si, ce sa vezi? Pe EA o cheama chiar ALICE! :)
Pe Alice o cunosc de aproape 2 ani. A venit la mine in grupa cu un zambet larg, purtand dupa ea 2 parinti ce pareau hotarati ca stiu ce vor de la gradinita. S-a si dovedit acest lucru! Imi aduc aminte cum taticul ei o fotografia, dorind, parca, sa prinda in acele fotografii toate emotiile copilei. Mamica, o simpaticuta cu ochii mari si luminosi imi punea fel de fel de intrebari. Imi placea! "Sunt parinti interesati, inseamna ca au copil bun."- gandeam eu.
Dar ceea ce a urmat, m-a surprins intr-un mod atat de placut... Alice mi-a adus la cunostinta despre Gasca Zurli. In fiecare zi imi canta Ursuletul Martinel. O noua zi, un nou personaj. Stia atatea personaje de poveste si atatea cantecele! Cum sa nu o indragesti? Partea frumoasa era ca si ei parea sa ii placa in grupa noastra. :) Un copil prietenos, care iubea tot in jurul sau. Acum este la fel de iubitoare si ma surprinde in fiecare zi petrecuta impreuna.
Intre Alice si Victor e fix o luna diferenta. Victor e mezinul. Probabil ca si acest lucru i-a apropiat. Intre ei 2 s-a legat o prietenie frumoasa. Ce poate fi mai frumos pentru o mama decat sa vada ca fiul ei are un partener de joaca si pentru o educatoare sa remarce astfel de prietenii intre 2 prescolari ai sai?
Desigur, prietenii fara suparari nu prea se poate. Stau 5 zile pe saptamana in preajma lor, am fost arbitru de nenumarate ori si incercam sa le explic ca e normal sa se mai supere. Si eu ma mai supar pe prietena mea ca nu ma asculta uneori cat mi-as dori. Si prietena mea se necajeste ca uit sa o sun, sa o intreb daca are nevoie de ajutor. Cu totii avem momentele noastre de cumpana cu prietenii. Asa si cu ei.
"Doamna, dar Victor ma necajeste!" . "Mami, lui Alice nu ii plac glumele mele!"... acestea-s doar doua reprosuri "light"...:) Printre lacrimile si nemultumirile lor in momente de tensiune, ii privesc pe amandoi si imi dau seama cat sunt de scumpi. Cat de mult tin unul la altul si cat "sufera" unul "din cauza" celuilalt. Bineinteles, in cateva minute, camarazii trec in "green zone" si revin la Robin si Marion, la Judy si Nick, la Jake si Printesa-pirat, Izzy.
Azi am asistat la un nou episod din prietenia lor. M-au plimbat tot cartierul sa gasim parcul secret. Alice il stia deja, isi dorea sa il vada si Victor. Se tineau de mana, el ii cara umbrela, ea isi purta cu grija in brate "Tweety-ca". Erau preocupati de traseu. Ma simteam asa mica in spatele lor... As fi vrut ca timpul sa se opreasca, sa ii admir intruna. Nu s-a putut. Am imortalizat momentul... Norocul nostru ca ploaia se oprise. O placere sa simti miresmele primaverii si sa te bucuri de rasetele si poznele alor nostri. L-am gasit! Parcul secret nu mai e un mister! De-acum il cheama Parcul Ursulet. Le-am promis ca mai mergem la vara acolo, cand e vacanta. Sa vina vara!!!!!
Un lucru este cert: prieteniile la varsta aceasta minunata sunt pline de surprize, de avalanse de emotii, dar protagonistii conteaza unii pentru ceilalti. Recitind postarea, mi-am dat seama ca trebuie sa scriu cat mai curand ce e cu "green" si "red zone" ( o experienta grozava) si va trebui sa va prezint alte prietenii pline de aventura la care asist zi de zi (Slava Domnului, sunt multe si total diferite).
Si, cum nimic nu este intamplator, am sa va postez un citat din cartea primita in dar de la o prietena draga mie a lui Helen Exley ("Prietenie"). Am ales citatul pentru ziua de azi. 😊
Seara frumoasa si vesela,
Daca ne-am intors la prima zi de gradinita, sa povestesc si eu din partea cealalta a "baricadei": Toata vara Alice fusese fluturas, ea mereu este cate un personaj de poveste, desene animate, si , cand am intrat in prima zi de gradinita in clasa plina de fluturasi si am vazut ca ea e la grupa fluturasilor m-am bucurat enorm M-am gandit atunci ca, atata timp cat iti doresti ceva cu adevarat, ti se intampla! De aproape 2 ani este un fluturas (primul semestru a umblat in fiecare zi cu aripioarele de fluture pe care le-a gasit la grupa :)). A mai fost o intamplare: am ajuns la gradinita si, cand ne-am uitat pe lista, am vazut ca Alice nu aparea la grupa pentru care optasem si am mers sa ne "cautam dreptatea" :)). Am dat peste o dna Directoare foarte draguta si amabila (soc!), care ne-a condus la grupa pentru care optasem, la dna Mirela. O doamna tanara, frumoasa si foarte zambitoare. Zambetul si veselia ei m-au facut sa plec linistita din clasa si sa simt ca este exact ceea ce imi doream pentru Alice. Si nu m-am inselat! :)
RăspundețiȘtergere